Proiecția cartografică este o modalitate de reprezentare în plan a suprafețelor terestre, prin transformarea matematică a unghiurilor, formelor, și distanțelor. Metoda de transformare a elementelor ce reprezintă forma sferică se produce prin conversia coordonatelor geografice, reprezentate prin longitudine și latitudine, în coordonate carteziene, adică X și Y. Orice proiecție, folosește o denumirea specifică, dar pentru identificarea mai ușoară a acesteia se folosesc EPSG-uri (European Petroleum Survey Group), care sunt coduri formate din numere pentru identificarea proiecției corespunzătoare.

În ceea ce privește tipul proiecțiilor, unele sunt aplicabile doar pe teritoriul unei țări, iar în cazul României, acest lucru este valabil prin proiecția stereografică 1970. Această proiecție este recunoscută prin codurile EPSG 31700 si 3844, și înlocuiește Proiecția Gauss-Krüger, din anul 1973 când a fost adoptată. Aceasta are un punct central care este denumit polul proiecției, plasat orientativ în teren în Dealul Piscului. Plecând din punctul respectiv se poate vorbi de o deformare exprimată în cm cu cât ne îndepărtam de polul proiecției. Deformările sunt întâlnite în cazul ariilor, nu și al unghiurilor sau lungimilor din teren.